5 "bariere" in calea perceptiei importantei stiintei Complexitatii

Stiinta Complexitatii este inainte de toate rezultatul unei schimbari de mentalitate bazata pe structurarea unui mod nou de a privi realitatea. Contemplarea si analiza fenomenelor realizata de o minte organizata si deschisa intuitiei, antrenata sa opereze atat fenomenologic cat si structural pe toate cele trei paliere la care Omul are acces - afire, a sti, a spune – permite abordarea coerenta a sistemelor Complexe. 

Aplicatiile practice ale acestui mod de abordare pot fi cele care vor permite depasirea unor bariere ce par sa limiteze si sa conditioneze dezvoltarea umana. Rezolvarea „ecuatiei Complexitatii” poate genera raspunsul la o provacare demna de inceputul unui nou mileniu: cum sa depasim limita energetica, spatiala si temporala impusa de actuala paradigma? 

Pe alt plan intrebarea ar fi: poate oare un om care doar vorbeste despre morala, drepturile omului sau despre o dezvoltare sustenabila sa aiba acces la aplicatiile unei noi paradigme in care problema enuntata mai sus sa nu mai fie o problema?

 Science Fiction-ul a incercat sa raspunda la aceste probleme ce framanta in ultima perioada intelectualitatea lumii. Doua carti ar fi interesante de recitit in acest context: „Povara Cunoasterii” a lui Paul Anderson si „Odiseea navei Space Beagle"  scrisa de A.E. van VOGT . In cea din urma, gasim printre randuri, schitat extrem de precis, portretul psihologic al unui specialist in domeniu Complexitatii, numit in cartea cu pricina NEXIALIST. 

 Iata pe scurt 5 bariere ce trebuiesc a fi depasite pentru a dezvolta capacitatea noastra de a intelege si utiliza "Complexitatea Naturii". 

Bariera 1. Sfarsitul dualitatii in propria noastra minte - impacarea interioara si eliminarea orgoliului (vazut ca energie psihica pierduta de individ pentru intretinerea in exterior a unei imagini ce nu este in conformitate cu realitatea interioara). 

Activitatea zilnica poate fi vazuta azi ca o lupta acerba interioara, o lupta cu propriul orgoliu, cu neputinta (sau mai grav cu nedorinta) de a sti si de a fi. La adapostul asa zisului normal uman, totul se inrautateste zilnic, pentru ca nimeni nu schiteaza nici o luare de atitudine. "E uman. Adica, are preferinte si antipatii. Se enerveaza, e iute la manie, face greseli, desi pretinde ca e infailibil. Arde de nerabdare sa ajunga director. Cand nava se va reintoarce pe Pamant se va face mult caz de seful expeditiei. Fiecare din noi are cate ceva din Kent (numele celui care a luptat pentru a fi ales comandant pe nava Space Beagle). Da, e un om..." (pag.189) 
Putini sunt cei care vad in pozitia de conducator (parinte, profesor, preot, director, ministru, sef de stat…) RESPONSABILITATEA de a conduce destinele altora. Mai mult. Trebuie sa conducem destinul propriu dupa aceleasi legi profunde ca si destinul celor din jur. Deci o prima cerinta la nivel de individ poate fi „stingerea conflictului” subtil dintre mintea rationala (emisfera stanga) si mintea intuitiva (emisfera dreapta). Se poate realiza astfel "trezirea" unei noi atentii, a unei noi stari de constinta bazata pe "o tranzitie de faza" aparute in acele conditii si care pot definii prin posibilitati si abilitati  un alt OM! Alt OM – alte potentialitati - alt univers de cucerit (reciteste  Sfarsitul Copilariei de Arthur Clark)

Bariera 2. Dezvoltarea cunostintelor privind fenomenul cognitiei si definirea informatiei ca proprietate profunda a Universului.

Numeroase afirmatii specifice filozofiei sau abordate in viziuni metafizice, considerate pana nu demult subiective, incep sa fie azi masurate si evaluate cantitativ, prin metode riguroase, specifice stiintei. Omul incepe sa se cunoasca din ce in ce mai profund atat ca anatomie (tomografii computerizate, identificarea traseelor de acupunctura cu trasori radioactivi, harta genetica completa - rezultat al vastului program de cercetare Genom, etc) cat si ca fiziologie. Intelegerea mai exacta a functionarii sistemului nervos, modelat prin calculatoarele neurale, cu memorii asociative si filtre adaptative, cu procesare paralela, permite definirea unor necesitati legice care conditioneaza o dezvoltare "normala" a creierului si Mintii. Incepem sa putem transmite pe cale rationala, cu evaluari cantitative, observatii cu caracter universal, care nu ingradesc particularul, liberul arbitru, personalitatea, ci din contra ii asigura accesul spre nelimitat, prin acordarea cu ceea ce s-ar numi, unica si universala Lege. Putem comunica si altora, pe cale rationala ceea ce filozofia orientala enunta de mult intr-o maniera descriptiva, asa cum eroul din cartea lui van VOGT, Grosvenor, absolvent al unei Institutii de invatamant "nexialist" o face, intr-o comunicare telepatica cu o civilizatie extraterestra scufundata intr-o realitate virtuala, coerenta dar iluzorie: "Traiti intr-un univers, despre care nu stiti nimic altceva decat ceea ce va sugereaza imaginile sub care vi se infatiseaza. Dar imaginile acestea nu sunt Universul insusi... Ele nu va arata Universul in totalitatea lui. Exista multe lucruri pe care nu le puteti percepe direct, neavand simturile necesare. In interiorul Universului exista o ordine. Iar daca ordinea imaginilor din voi nu este aceeasi ca ordinea din Univers, inseamna ca va amagiti..." (pag.109)  Realitatea Universului si coerenta unor Realitati virtuale inventate, sunt doi atractori diametrali opusi, pentru cunoastere. Suntem constienti de faptul ca operam cu modele simplificate, ca orice notiune nu este decat partial adevarata, ca un cuvant este doar o eticheta pusa unui lucru si care nu are acoperirea lucrului in sine. si acestea nu fac decat sa sugereze limita parerii noastre despre Realitate. Atata timp cat suntem constienti de acest fapt totul pare sa fie bine, caci creierul are capacitatea de a cauta, de a slefui notiunile primare, de a renunta la unele notiuni invechite, asa cum se renunta la orice scula depasita. Dar, atunci cand ne "indragostim" de imaginea creata, de model, de fapt ne indragostim de o secventa dintr-un film al propriei noaste evolutii, iar acest lucru devine poate cea mai concreta expresie a suficientei si limitarii.  Cunoasterea din ce in ce mai complexa a structurii si functionarii materiei cenusii, face posibila cuantificarea afirmatiilor de mai sus. Incepem sa putem masura efectele in timp ale micilor greseli de zi cu zi, caci intelegem ca sistemul neuronal este un sistem cu autoorganizare, care se structureaza sub "presiunea" gandurilor si a dorintelor, se auto-construieste permanent. Si daca fata de cei din jur, inca nu suntem intotdeauna sensibili la suferintele sau la destinul lor, macar cu noi insine am putea fi atenti. Caci, daca o actiune neglijenta sau care nu respecta anumite reguli, conduce, intr-o operatie de prelucrare tehnologica la un rebut, (de cele mai multe ori cu consecinte locale si remediabile), o abordare in aceasi maniera a educatiei si auto-educatiei, ar putea conduce la ceva mult mai grav. Rebutul am putea fi noi insine, si aceasta cu implicatii pe termen lung si probabil cu caracter ireversibil.  Altfel spus putem ramane la poarta Mileniului fara a lasa urme in viitor!!!
 

Bariera 3. Cooperarea - necesitate obiectiva pentru rezolvarea unor probleme specifice sistemelor Complexe 
Abordarea teoretica si experimentala a unor domenii in care omul este implicat, impune o alta strategie de investigare si o pregatire speciala a cercetatorilor. Nu mai este suficient sa fi bun intr-un domeniu, fie el si de varf. Importanta este interactiunea dintre oameni, dintre ganduri si competente. Grupul de cercetare poate fi vazut ca o unitate cu proprietati noi, rezultate din integrarea sinergica a "partilor" ce o compun. O asemenea echipa nu este nici pluri- disciplinara nici inter-disciplinara. Este mai mult decat o simpla suma de specialisti, trecuti pe statul de plata, intr-o schema organizatorica. Este in esenta un alt mod de a fi, de a gandi si actiona. Inarmati cu unelte si concepte specifice, grupul de „specialisti” este capabil sa infrunte NOUL. Este evident ca in fata explorarii Noului, a unor domenii in care nu exista inca "tipare", omul superspecializat nu va face fata fara o atitudine adecvata. Nu va intui complexitatea problemei si nici pericolul ce ar decurge din nerezolvarea ei."Din nefericire, oamenii acestia, care nu stapaneau decat cunostintele unui singur domeniu, sau cel mult doua, nu puteau - sau nu voiau - sa inteleaga implicatiile celui mai infricosator pericol care amenintase vreodata existenta intregului Univers intergalactic." (pag.195) 
 

Bariera 4. Structurarea retelei globale de ... creiere. 
Se structureaza treptat o retea de grupuri ce proceseaza in timp real informatia la nivel planetar. Se ataca probleme majore legate de calitatea vietii, dezvoltare durabila, invatamant continuu, societate informationala. Se simte inceputul… Numerosi specialisti se apleaca spre studii „globale” dar nu se face inca simtita atitudinea rezultata din studiile stiintei Complexitatii conform careia, un sistem de o asemenea complexitate nu se controleaza asa cum se controleaza procesul de prelucrare prin aschiere in centrele de prelucrare adaptativa. "Oamenii acestia nu-si foloseau din plin cunostintele. Fiecare dintre ei isi expusese pe scurt ideile in fata unor colegi care nu erau deprinsi sa sesizeze legaturile posibile dintre aceste idei. De aceea, planul .... era lipsit de unitate." (pag. 46) Deci, necesitatea "inventarii" sau redescoperirii unui mod unitar de abordare stiintifica a Naturii nu mai poate fi contestata. Ca se va numi Nexialism, ca in eseul SF al lui von Vogt, sau Stiinta Complexitatii (stiinte cognitive, ortofizica) sau prin cine stie ce alt nume mai inspirat, nu este atat de important cat este important sa prinda viata acest mod de operare mentala, aceasta atitudine in care filozoful este dublat de omul de stiinta, in care experienta, logica si intuitia isi dau mana, formand o unitate cu proprietati noi. "Problemele de care se ocupa nexialismul sunt probleme de ansamblu. Omul a impartit viata si materia in compartimente distincte si cu toate ca foloseste cateodata unele cuvinte ce dovedesc ca-si da seama de unitatea intregii naturi, el continua sa se comporte ca si cum acest Univers unic si schimbator ar fi alcatuit din numeroase parti, care ar functiona separat. Metodele despre care vom vorbi, vor demonstra ca aceasta distinctie intre realitate si comportamentul uman poate fi inlaturata." (pag.232)  Iar rezultatele, continand DOVADA existentei unei Legi Universale ce nu poate fi calcata fara a afecta direct pe cel ce le incalca, a existentei unei unitati intre toate elementele ce alcatuiesc partea vazuta si nevazuta a Lumii , se pot aseza la temelia unui Edificiu grandios al Civilizatiei umane, ridicate la nivelul trairii sentimentului Cosmic.
 

Bariera 5. Invatamantul continuu -educatia mileniul III 
A fi constient de existenta unei posibile trairi la nivelul Sentimentului Cosmic este de natura sa mobilizeze organismul pentru a face fata efortului de auto-dezvoltare menit sa ridice calitatea si complexitatea mintii la nivelul cerut de o asemenea traire. Este de dorit sa intelegem cat mai repede ca: trebuie sa dezvoltam mintea la nivelul complexitatii naturii nu sa simplificam natura la nivelul mintii si cunostintelor avute la un moment dat. Sa constientizam ca facilul, lenea si obisnuita sunt trei dusmani de baza ai dezvoltarii omului in drumul sau catre stele. Dar pentru a patrunde sensul si importanta  majora a cuvintelor de mai sus, este necesara o reorganizare a insusi sistemului de valori realizata ca o consecinta a functionarii corespunzatoare a sistemului educational. Sistemul educational trebuie astfel reasezat incat sa asigure dezvoltarea spirituala a Omului, prin competitie loiala, in directa corelatie cu LEGEA, in care orice idee noua este si verificata prin trairea celui ce o afirma. Sistemul de invatamant trebuie astfel conceput incat sa permita descoperirea de catre cel ce invata a necesitatii si naturii oricarei notiuni ce urmeaza a fi asimilate, caci: ce nu poti descoperi singur , nu poti duce singur! "La Institutul de nexialism se invata ca intre fenomenele descrise de diferite stiinte exista o stransa interdependenta.. E o idee foarte veche, desigur, dar una este sa aprobi formal o idee, si alta sa o aplici in practica. La Institut, noi am dezvoltat tocmai aplicatiile practice." (pag.53).  Si poate ca cei ce navigheaza acum prin Internet si citesc aceste randuri vor fi cei care, folosind imaginatia, acolo unde este necesara, intuitia antrenata pentru a deosebi IMAGINARUL de POSIBILUL POTENTIAL, priceperea intr-o meserie oarecare, dar si spiritul de echipa, vor contura Stiinta complexitatii - atitudine a unei fiinte cosmice constiente de pozitia pe care o ocupa in univers si de responsabilitatea ce ii revine. Drumul spre acest ideal va fi greu, din motive devenite "clasice " si care tin de asa zisa latura umana. Chiar si in Odiseea navei Space Beagle, apare explicit aceasta idee, si inca exprimata de un profesor catre proaspatul absolvent al Institutului de Nexialism:  "Nexialismul este un mod teribil de nou de a concepe invatamantul si relatiile dintre stiinte. Varstnicii il vor combate instinctiv. Cat despre tineri, daca s-au format la scoala vechilor conceptii se vor opune automat oricarei teorii care ar putea sugera ca metodele lor tehnice, recent insusite, s-au si demodat. In ce te priveste, va trebui sa aplici in practica tot ceea ce ai invatat teoretic, desi in cazul dumitale aceasta tranzitie face parte din insasi formatia stiintifica primita. In momente critice, oamenii care au dreptate reusesc de obicei sa se faca ascultati." (pag.67)

In concluzie,o stiinta a Complexitatii incepe cu transformarea cercetatorului si continua cu depasirea, rand pe rand, a unor limite impuse de perceptia si paradigma actuala. De modul in care se va desfasura procesul de constientizare si acceptarii acestui mod de a gandi si actiona va depinde caracteristica mileniului urmator: Razboi sau Pace! Durere sau Bucurie! Scalvie sau civilizatie!
 

Pagina realizata de F.M.
5.01.2001