| 5 "bariere" in calea perceptiei importantei stiintei
Complexitatii
Stiinta Complexitatii este inainte de toate rezultatul unei schimbari de mentalitate bazata pe structurarea unui mod nou de a privi realitatea. Contemplarea si analiza fenomenelor realizata de o minte organizata si deschisa intuitiei, antrenata sa opereze atat fenomenologic cat si structural pe toate cele trei paliere la care Omul are acces - afire, a sti, a spune – permite abordarea coerenta a sistemelor Complexe. Aplicatiile practice ale acestui mod de abordare pot fi cele care vor permite depasirea unor bariere ce par sa limiteze si sa conditioneze dezvoltarea umana. Rezolvarea „ecuatiei Complexitatii” poate genera raspunsul la o provacare demna de inceputul unui nou mileniu: cum sa depasim limita energetica, spatiala si temporala impusa de actuala paradigma? Pe alt plan intrebarea ar fi: poate oare un om care doar vorbeste despre morala, drepturile omului sau despre o dezvoltare sustenabila sa aiba acces la aplicatiile unei noi paradigme in care problema enuntata mai sus sa nu mai fie o problema? Science Fiction-ul a incercat sa raspunda la aceste probleme ce framanta in ultima perioada intelectualitatea lumii. Doua carti ar fi interesante de recitit in acest context: „Povara Cunoasterii” a lui Paul Anderson si „Odiseea navei Space Beagle" scrisa de A.E. van VOGT . In cea din urma, gasim printre randuri, schitat extrem de precis, portretul psihologic al unui specialist in domeniu Complexitatii, numit in cartea cu pricina NEXIALIST. Iata pe scurt 5 bariere ce trebuiesc a fi depasite pentru a dezvolta capacitatea noastra de a intelege si utiliza "Complexitatea Naturii". Bariera 1. Sfarsitul dualitatii in propria noastra minte - impacarea interioara si eliminarea orgoliului (vazut ca energie psihica pierduta de individ pentru intretinerea in exterior a unei imagini ce nu este in conformitate cu realitatea interioara). Activitatea zilnica poate fi vazuta azi ca o lupta acerba interioara,
o lupta cu propriul orgoliu, cu neputinta (sau mai grav cu nedorinta) de
a
sti si de a fi. La adapostul asa zisului normal uman, totul
se inrautateste zilnic, pentru ca nimeni nu schiteaza nici o luare de atitudine.
"E uman. Adica, are preferinte si antipatii. Se enerveaza, e iute la
manie, face greseli, desi pretinde ca e infailibil. Arde de nerabdare sa
ajunga director. Cand nava se va reintoarce pe Pamant se va face mult caz
de seful expeditiei. Fiecare din noi are cate ceva din Kent (numele celui
care a luptat pentru a fi ales comandant pe nava Space Beagle). Da, e un
om..." (pag.189)
Bariera 2. Dezvoltarea cunostintelor privind fenomenul cognitiei si definirea informatiei ca proprietate profunda a Universului. Numeroase afirmatii specifice filozofiei sau abordate in viziuni metafizice,
considerate pana nu demult subiective, incep sa fie azi masurate si evaluate
cantitativ, prin metode riguroase, specifice stiintei. Omul incepe sa se
cunoasca din ce in ce mai profund atat ca anatomie (tomografii computerizate,
identificarea traseelor de acupunctura cu trasori radioactivi, harta genetica
completa - rezultat al vastului program de cercetare Genom, etc) cat si
ca fiziologie. Intelegerea mai exacta a functionarii sistemului nervos,
modelat prin calculatoarele neurale, cu memorii asociative si filtre adaptative,
cu procesare paralela, permite definirea unor necesitati legice care conditioneaza
o dezvoltare "normala" a creierului si Mintii. Incepem sa putem transmite
pe cale rationala, cu evaluari cantitative, observatii cu caracter universal,
care nu ingradesc particularul, liberul arbitru, personalitatea, ci din
contra ii asigura accesul spre nelimitat, prin acordarea cu ceea ce s-ar
numi, unica si universala Lege. Putem comunica si altora, pe cale rationala
ceea ce filozofia orientala enunta de mult intr-o maniera descriptiva,
asa cum eroul din cartea lui van VOGT, Grosvenor, absolvent al unei Institutii
de invatamant "nexialist" o face, intr-o comunicare telepatica cu o civilizatie
extraterestra scufundata intr-o realitate virtuala, coerenta dar iluzorie:
"Traiti intr-un univers, despre care nu stiti nimic altceva decat ceea
ce va sugereaza imaginile sub care vi se infatiseaza. Dar imaginile acestea
nu sunt Universul insusi... Ele nu va arata Universul in totalitatea lui.
Exista multe lucruri pe care nu le puteti percepe direct, neavand simturile
necesare. In interiorul Universului exista o ordine. Iar daca ordinea imaginilor
din voi nu este aceeasi ca ordinea din Univers, inseamna ca va amagiti..."
(pag.109) Realitatea Universului si coerenta unor Realitati virtuale
inventate, sunt doi atractori diametrali opusi, pentru cunoastere. Suntem
constienti de faptul ca operam cu modele simplificate, ca orice notiune
nu este decat partial adevarata, ca un cuvant este doar o eticheta pusa
unui lucru si care nu are acoperirea lucrului in sine. si acestea nu fac
decat sa sugereze limita parerii noastre despre Realitate. Atata timp cat
suntem constienti de acest fapt totul pare sa fie bine, caci creierul are
capacitatea de a cauta, de a slefui notiunile primare, de a renunta la
unele notiuni invechite, asa cum se renunta la orice scula depasita. Dar,
atunci cand ne "indragostim" de imaginea creata, de model, de fapt ne indragostim
de o secventa dintr-un film al propriei noaste evolutii, iar acest lucru
devine poate cea mai concreta expresie a suficientei si limitarii.
Cunoasterea din ce in ce mai complexa a structurii si functionarii materiei
cenusii, face posibila cuantificarea afirmatiilor de mai sus. Incepem sa
putem masura efectele in timp ale micilor greseli de zi cu zi, caci intelegem
ca sistemul neuronal este un sistem cu autoorganizare, care se structureaza
sub "presiunea" gandurilor si a dorintelor, se auto-construieste permanent.
Si daca fata de cei din jur, inca nu suntem intotdeauna sensibili la suferintele
sau la destinul lor, macar cu noi insine am putea fi atenti. Caci,
daca o actiune neglijenta sau care nu respecta anumite reguli, conduce,
intr-o operatie de prelucrare tehnologica la un rebut, (de cele mai multe
ori cu consecinte locale si remediabile), o abordare in aceasi maniera
a educatiei si auto-educatiei, ar putea conduce la ceva mult mai grav.
Rebutul
am putea fi noi insine, si aceasta cu implicatii pe termen lung si
probabil cu caracter ireversibil. Altfel spus putem ramane la poarta
Mileniului fara a lasa urme in viitor!!!
Bariera 3. Cooperarea - necesitate obiectiva pentru rezolvarea
unor probleme specifice sistemelor Complexe
Bariera 4. Structurarea retelei globale de ... creiere.
Bariera 5. Invatamantul continuu -educatia mileniul III
In concluzie,o stiinta a Complexitatii incepe cu transformarea cercetatorului
si continua cu depasirea, rand pe rand, a unor limite impuse de perceptia
si paradigma actuala. De modul in care se va desfasura procesul de constientizare
si acceptarii acestui mod de a gandi si actiona va depinde caracteristica
mileniului urmator: Razboi sau Pace! Durere sau Bucurie! Scalvie sau civilizatie!
|