FORMA NATURALA




Este remarcabila stabilitatea formelor organismelor vii. Desi sunt alcatuite din miliarde de celule ce se reinoiesc continuu, ansamblul lor ramane stabil.
Miliarde de celule se divid aparent necorelat, dar nu atat de necorelat incat sa stearga ansamblul exprimat prin forma. Din acest motiv, am putea considera ca intreaga activitate metabolica, (chimica si biochimica) ce se desfasoara necontenit la nivelul fiecarei celule in parte, este subordonata unui "principiu fundamental": conservarea existentei si identitatii dobandite odata cu forma. Am putea afirma ca o forma este stabila atata timp cat asigura o corelare la nivelul subsistemelor componente si o integrare in mediu a organismului respectiv. Aceasta exprimare ar sugera ca forma este expresia vizibila in plan fizic a complexitatii relatiilor intre subsisteme si dintre acestea si mediu. Altfel spus, o singura forma raspunde unui criteriu de optim, mediind practic o suma de tendinte contrare.

Atunci cand vorbim de forma unor artefacte nu ne surprinde de exemplu, asemanarea mare dintre diferitele tipuri moderne de autoturisme, caci acea forma este expresia exterioara, vizibila in plan fizic, a unui morman de calcule ce delimiteaza un optim, (un maxim de avantaje cu un minim de resurse). E singura forma ce asigura randamenul maxim al masinii atunci cand se deplaseaza in mediul si cu parametrii cunoscuti. Este forma adaptata conditiilor terestre. Orice abatere de la aceasta forma este platita cu pretul unui consum mai mare de material sau de energie.Si daca omul este tentat sa plateasca acest tribut pentru a fi "altfel" fata de vecinul sau, se pare ca Natura, atunci cand a omologat o forma o conserva pe perioada mare (vom recunoaste oricand o inima de pasare, de gazela sau de om).

Problema identificarii criteriilor de optim ce constrang forma unui organism viu, este o problema extrem de delicata. In aceasta etapa de dezvoltare a cunostintelor, forma este utilizata doar pentru clasificarea vietuitoarelor si respectiv pentru recunoasterea lor. Dar nu stim sa atasam formei un scop. Nu putem stii de ce Omul are doua maini cu cate cinci degete fiecare (este o intamplare? sau o subtila problema de optim, din care, am putea maine sa incepem constructia unei noi viziuni tehnologice- o "tehnologie naturala" in care forma capata pe langa rolul functional si cel de integrare in natura de exemplu).

Analazind evolutia formelor pentru diferite organisme vii, se observa:
o dezvoltare calitativa (de structurare) in urma careia se genereaza subsistemele ce alcatuiesc organismul ca intreg, (se diferenteaza tesuturi si organe pornind de la o singura celula initiala), si
o dezvoltare cantitativa, ce asigura cresterea in volum a fiecarui subsistem in parte (o crestere omotetica ce conserva unghiuni si rapoarte).

Stabilitatea formelor vii din cadrul unei specii oarecare, in decurs de generatii, sugereaza prezenta unui proces cu bucla de reglare ce implica un model (o forma) si un mecanism de corectie, necesar minimizarii abaterilor dintre model si transpusa sa. Se poate presupune existenta unor relatii directe intre model (forma) si proprietatile generale ale organismului rezultat.

In contextul celor de mai sus se pot contura cateva din directiile de cercetare teoretica si experimentala aflate de mai multi ani in atentia Centrului pentru Studii Complexe, directii ce pot constitui germeni ai unui dialog cu voi si genera multe Proiecte deschise:
definirea notiunii de "forma naturala",
identificarea proprietatilor specifice, atasate intrinsec formei, ( dobandite de organism implicit, odata cu forma- inclusiv efectul de piramida),
definirea unei metodologii de evaluare cantitativa a "formei arhetipale", (a modelului) si de identificare a diferentelor dintre model si forma reala a unui organism aflat in evolutie;
identificarea mecanismelor prin care se poate modifica forma unui organism viu, si implicit a proprietatilor generale ale acestuia (altele decat prin inginerie genetica).

S-au obtinut pana in prezent cateva rezultate interesante:
identificarea unor coeficienti de forma ce pot constitui o noua baza de clasificare pentru organismelor vii in general,
utilizarea abaterilor acestor coeficienti in estimare indirecta a calitatii mediului si a evidentierii etapelor de evolutie a unor specii sau subspecii.

Pentru a va invita la un dialog pe tema formei, se cuvine sa precizam ca acest termen de : "forma naturala" nu este inca recunoscut. Din activitatea de studiu intreprinsa incercam sa surprindem esenta formelor din natura. Pentru noi, ideea de forma naturala isi are originea in conceptul de frumos si de armonie din antichitate (fig.1), in ideea de proportie utilizata in estetica si teoria artei (fig.2, 3),in conceptele: eficient si economic din ultima perioada, in ideile de evolutie entropica si negentropica a sistemelor complexe departe de echilibru, de ordine si organizare in haos, in ideile de simetrie, omotetie, similaritate si autosimilaritate prezentate in teoriile privind geometria fractala(fig.4) sau in modelele descoperite de noi ce generalizeaza in spatiul n- dimensional principiul Numarului de Aur. Din toate aceste notiuni, printr-un continuu proces de analiza si sinteza, incercam sa surprindem esenta formelor naturale.

Poate ca impreuna am merge mai repede. Poate ca un scurt eseu pe care sa-l publicam in miniRevista electronica CSC ar putea constitui germenele unui raspuns la aceasta problema.

 

Simboluri care, reunite ar putea sugera notiunea de FORMA :

Icosaedru
desenat de Leonardo da Vinci

Dodecaedru stelat
desenat de Leonardo da Vinci

Dodecaedru
desenat de Leonardo da Vinci

Studiu pentru inger, desen pregatitor pentru compozitia "Fecioara intre stanci"
Leonardo da Vinci

Proprietati geometrice ale raportului de aur
aplicatii in pentagrama

Particularitati proiective ale Volumului de AUR, structura geometrica descoperita de mine si Cristian Ioana






Bibliografie

1. Matila Ghyka, Esthetique des proportions dans la nature et dans les artes
2.
B.R.Fuller, Synergetics; explorations in the geometry of thinking. New York 1979
3. F.Munteanu,C.Ioana,M.Rusu Structuri omotetice cu proprietati de autosimilaritate; 1989,Odorhei Sisteme dinamice
4. F.Munteanu, C.Ioana, M.Rusu Structuri geometrice cu proprietati de autosimilaritate bazate pe numere de aur- Academia Romana-1989





1997 by Florin Munteanu

revizitat 2005