GHEORGHE (GOGU) CONSTANTINESCU
(1881 1965)

 

Gheorghe Constantinescu s-a nascut la 4 octombrie 1881, la Craiova. Tatal sau, Gheorghe Constantinescu, a fost profesor de matematica si directorul liceului din localitate care in prezent ii poarta numele lui N. Balcesu.

Inclinatiile lui tehnice s-au manidestat inca din copilarie, cand a realizat tot felul de experiente complicate pentru varsta lui.

Liceul l-a urmat la Craiova. Desi aptitudinile lui erau spre fizica, chimie si matematica, parintii l-au indrumat sa invete cu aceeasi straduinta toate materiile.

Termina liceul in 1899 cu media 8,90 si in acelasi an se inscrie la celebra Scoala de poduri si sosele din Bucuresti. In anul 1904 termina studiile superioare ca sef de promotie.

Dupa absolvire, afost angajat la Serviciul de poduri si sosele al statului ca specialist in beton armat, a carui utilizare in constructii era pe atunci in faza de pionierat.

Publica in anul 1904, in "Buletinul Societatii Politehnice", un studiu privind calculul boltilor incastrate si altul asupra betonului armat, dand solutii asupra transmiterii efortului de la beton la otel.

Bazandu-se pe teorii proprii, fundamentate matemetic, elaboreaza, in cadrul serviciului, numeroase proiecte cu folosirea betonului armat, pe care le si pune in opera, in conditii de rentabilitate economica si de calitate tehnica.

Dintre relizarile sale in domeniul constructiilor, pe care le putem vedea si admira si astazi, citam: moscheea din Constanta, construita in intregime din beton armat, a carei cupola este formata dintr-o panza de beton armat de 5 cm grosime; castelul de apa de la Peris jud.Ilfov; podul de la Lainici, cu doua arce de beton armat, avand deschideri de 60 m; podurile de peste Siret si Adjud, Racatau, Roman; cupola Camerei Deputatilor din Bucuresti.

Respingerea unor proiecte ale sale ii schimba cursul vietii; paraseste tara la varsta de 29 de ani, in 1910, si se stabileste la Londra, unde a gasit un mediu favorabil pentru realizarea in practica a conceptiilor sale indraznete in domeniul utilizarii betonului armat si transmiterii energiei prin unde sonore, idee care l-a framantat inca din timpul liceului.

In noua sa tara, pe care nu a parasit-o pana la trecerea in nefiinta, pune bazele unei stiinte noi, SONICITATEA, stabilind legile de generare si reflectare a undei sonice si fundamentarea matematica a acestora. Sonicitatea este stiinta care trateaza modul de transmitere a energiei mecanice prin vibratii elastice in fluide, dupa un principiu asemanator cu cel al transmisiei de energie acustica prin vibratii acustice. Autorul a sesizat ca legile sonicitatii sunt sumilare cu cele ale electricitatii: undele elastice ale lichidului intr-o conducta dau nastere unui curent sonic analog curentului electric prin conductori metalici.

Prima aplicatie s-a realizat prin "mitraliera sonica", a carei cadenta de tragere era sincronizata cu rotatia elicei, construita in seria la uzinele "BRISTOL-COANDA", si montata pe avioanele de lupta cu aceeasi marca. Datorita succesului din primul razboi mondial al acestei mitraliere Gheorghe Constantinescu obtine fonduri importante pentru continuarea cercetarilor.

In anul 1918, la Londra se publica prima editie a lucrarii "Teoria sonicitatii", in care este cuprinsa si fundamentarea matematica a acestei teorii.

Inventatorul pune la punct sistemul de conducte pentru transmisii sonice si realizeaza 120 de inventii breveatate.

In 1923 prezinta o inventie remarcabila, cunoscuta sub denumirea de "convertizorul de cuplu" sau schimbatorul de viteze automat. In cadrul Expozitiei Imperiului Britanic de la Wembley, din 1924, se putea vedea un elegant automobil cu convertor de cuplu sonic, la care s-a inlocuit cutia de viteze clasica si s-a suprimat ambreiajul.

In anul urmator, la o noua editie a aceleiasi expozitii, prezinta o locomotiva cu convertor sonic, care a avut un succes deplin.

Masinile sonice sunt capabile sa transforme energia sonica in energie mecanica la fel ca cele electrice.

Printre aplicatiile sonicitatii mai citam: pompele sonice; ciocanele si perforatoarele sonice; injectoarele sonice cu combustibil pentru motoarele Diesel; termosonicitatea; electrosonicitatea; forajul sonic; aplicatii in tratamentul medical.

Revista engleza "The Graphic" intr-un numar din 1926, a publicat un articol despre sonicitate, afirmand ca: "aceasta descoperire il situeaza pe savantul inginer roman printre marii inventatori ai lumii, alaturi de Albert Einstein, Marie Curie, Ernest Rutherford, T.A.Edison, si altii".

In 1961 a facut o vizita in tara, cu care prilej Institutul Politehnic din Bucuresti i-a acordat titlul de "Doctor honoris causa" in stiinte tehnice.

A fost membru al Socirtatii Politehnice, membru de onoare al Academiei Romane si membru de onoare al Societatii inginerilor din Anglia.

A incetat din viata la 11 decembrie 1965, la Londra.

Mihai Olteanu