|
Am ales acest subiect ca debut al seriei noastre de conferinte,
poate mai arid pentru gustul unor participanti, deoarece consideram ca
lucrarea are un grad mare de originalitate si ne reprezinta ca atitudine
in cercetarea teoretica si aplicativa.
|
| Ne apropiem cu pasi repezi de anul 2000. An de hotar dintre milenii
si, de ce nu, dintre doua imagini diferite ale Omului si nazuintelor sale.
O scurta privire este de ajuns pentru a identifica agitatia ce a cuprins
intreaga planeta, la toate scarile. Indiferent de modul in care se speculeaza
cauzele si scopul acestei agitatii fara precedent in istoria cunoscuta
a omenirii, un lucru este cert: ne aflam intr-un
moment de transformare socio-culturala profunda, de sinteza, menit sa contureze
o alta viziune asupra Realitatii, fara de care insusi Hommo Sapiens
s-ar putea sa nu supravietuiasca in mileniul urmator.
Daca la cele de mai sus evocam doar si pentru
o clipa complexitatea situatiei politice pe plan global, dificultatile
economice generale, situatia ecologica dezastroasa in care activitatea
antropica a adus planeta, am obtine o schita firava a situatiei de mare
criza in care se afla Omul acestui sfarsit de mileniu.
Dupa aceasta viziune destul de sumbra asupra perioadei pe care
o travesam, sa vedem ce noutati au aparut in domeniul cercetarii
stiintifice. Se poate spune ca s-a muncit mult in domeniul intelegerii
conceptului de VIATA.
De fiecare data forma si numarul a constituit un punct important, justificand
parca afirmatia lui Bernard Russel:
Aparitia numerelor, a primelor operatii matematice, a incercarilor de masurare dimensionala a obiectelor, a condus la extinderea semnificatiei notiunii de numar si la utilizarea acestuia in exprimarea unor legitati profunde. Se poate presupune ca, importanta acordata de antici raportului si introducerea in gandirea filozofica a vremii a conceptului de "numar masura" (numar definit ca rezultat al raportului a doua marimi omogene) isi au radacina in observarea cresterii cantitative in timp si spatiu a diferitelor obiecte naturale si in special a viului. De asemeni, in incercarea lor de a descrie rational alcatuirea lucrurilor din natura, anticii remarca importanta proportiei definite ca echivalenta intre rapoarte. Astfel, Platon spune in Timeus:
Exista oare si un numar de aur atasat spatiului 3D? Daca numarul poate fi utilizat la constructia unui dreptunghi de exceptie numit dreptunghiul de aur ce are atatea porprietati matematice nebanuite, atunci nu exista oare si un paralelipiped de aur? Si, pentru ca la facultate se lucreaza din primul an de studiu intr-un spatiu matematic n- dimensional, atunci nu exista in fiecare spatiu cate un volum de aur descris de un numar de aur specific? Si daca da, atunci care este acea serie de nuemre de aur? Iata cateva din intrebarile ce formau prin 1986 obiectul conversatiilor
pasionante dintre mine (asistemt de politehnica) si unul din studentii
si colaboratorii mei, aflat in acel moment in anul V la facultatea de electronica
(Cristian Ioana - "Cristi mic" cum ii spunem noi, azi cercetator stiintific
si la fel de pasionat de matematica, studiul Complexitatii si calculator).
1- Marile descoperiri in geometrie ale anticilor constituiau chiar blocajul mental al invatatilor vremii. Ei considerau ca Planul este esential (puteau opera cu unelte cunoscute de ei: rigla si compasul) in timp ce Spatiul era redus la o simpla dinamica a planului, o simpla extensie de aceeasi calitate. Paradigma lor si bunul lor simt spunea ca ceea ce putea fi important pentru spatiu era de descoperit in esenta figurilor din plan, asa ca doar planul este important. 2- Fiecare epoca este limitata de tehnologia de care dispune. Defapt
chiar si marii invatati ai vremii nu stiau sa rezolve probleme de algebra
banale azi pentru un elev din clasa a VIII- a. Ei rezolvau problemele prin
metode grafice, utilizand pentru aceasta doar rigla si compasul. Aceste
unelte si metodologia de constructie geometrica stapanita cu maiestie,
nu erau suficiente insa pentru a aborda complexitatea ecuatiilor de gradul
3, specifice formalizarii problemelor in spatiu si cu-atat mai putin a
generalizarii conceptelor pentru un spatiu geometric abstract n-dimenional.
|