PLAUTIUS ANDRONESCU (1893 1975)

profesor doctor inginer

 

Inca de la infiintarea sa, la 15 noiembrie 1920, Scoala Politehnica din Timisoara a avut prilejul de a numara printre profesorii sai personalitati distinse, care au contribuit substantial la formarea si consolidarea prestigiului ei in tara si in lume. Nume ca Traian Lalescu, Victor Valcovici, Pompiliu Nicolau, Corneliu Miklosi, Coloman Bakony, Remus Radulet si multe altele au devenit legendare, fiind inseparabil legate de ceea ce a fost si este mandria municipiului Timisoara. Scoala ei politehnica.

Multi dintre acestia, ingineri de exceptie, cu studiile efectuate in strainatate nu au pregetat sa paraseasca situatii materiale mai bune, in intreprinderi sauin scoli din Romania sau de peste hotare, pentru a raspunde solicitarii de a crea si dezvolta invatamantul tehnic romanesc in capitala Banatului. Printre acestia, un loc de frunte il ocupa, fara indoiala, profesorul Plautius Andronescu.

S-a nascut in Elvetia, la 10 decembrie 1893, in Zurich, unde tatal sau studia ingineria la Politehnica Federala. In anul 1898, familia Andronescu se intoarce in tara, iar tanarul Plautius va absolvi liceul Matei Basarab din Bucuresti in 1913. In toamna anului 1914 va pleca din nou in Elvetia, pentru a studia la aceeasi celebra Scoala Politehnica Federala din Zurich, obtinand, la 2 iulie 1918, diploma de inginer electrician. A fost un student eminent, fiind remarcat de profesorul Karl Kuhlmann, o somitate mondiala in domeniul electotehnicii teoretice, care, alaturi de profesorul Aurel Stodola, va juca un rol hotarator in formarea profesionala si stiintifica a tanarului Andronescu. De la profesorul Kuhlmann, Plautius Andronescu a deprins teoria moderna a electromagmetismului clasic, elaborata prin metode moderne de calcul matematic; in laboratoarele scolii a inteles ca rezultatele cercetarilor de natura teoretica trebuie intotdeauna verificate prin experimente, iar acest principiu l-a respectat in cursul itregii sale vieti si l-a insuflat tuturor discipolilor sai.

La 1 iulie 1918, deci cu o zi inainte de eliberarea diplomei de inginer, este angajat la Fabrica de masini electrice "Oerlikon", unde lucreaza pana la 31 mai 1919, cand, invitat de profesorul Kuhlmann, devine asistent al acestuia. In scurtul interval pana in 1922, Plautius Andronescu isi sustine teza de doctorat cu o remarcabila lucrare privind masinile asincrone cu rotor in colivie, publicata ulterior in prestigioasa revista "Archiv fur Elektrotehnik". Cercetarile sale aprofundate privind mai ales masinile electrice ii aduc in anul 1924 distinctia "Vania Legendi" pentru electrotehnica si titlul de "Privatdozent", echivalent gradului de conferentiar.

Cunoscuta fiind competenta sa tehnica, profesorul Andronescu va fi angajat in paralel ca inginer consilier la Uzinele metalurgice din Dornach si la fabrica de cabluri electrice din Cossonay. Printre realizarile sale in aceasta calitate merita amintita metode de proiectare a cutiilor de jonctiune pentru calea ferata electrificata din regiunea Gotthard. Dupa punerea in functiune a liniei ferate electrificate, s-a constatat ca, cutiile de jonctiune ale cablurilor explodau, blocand intrega circulatie. Inginerul consilier al fabricii de cabluri, romanul P.Andronescu, a reproiectat aceste cutii, folosind metoda transformarilor conforme, astfel campul elecctric in cutie sa fie cat mai uniform. Noile cutii de jonctiune, care foloseau acelasi material electroizolant ca si cele vechi, s-au comportat perfect in exploatare, rezolvandu-se astfel o problema care ameninta sa devina critica. Studiul teoretic intreprins a fost sintetizat intr-o valoroasa lucrare publicata in anul 1925.

Intre timp, Plautius Andronescu devine membru al Asociatiei internationale a inginerilor consilieri cu sediul la Bruxelles.

In 1925, Plautius Andronescu revine in tara. Aici, la invittia profesorului Dimitrie Leonida, accepta imediat propunerea de a preda cursul de Bazele Electrotehnicii la Scoala plotehnica din Timisoara, scoala pe care o va servi pana in ultima zi a vietii. A condus si a dezvoltat Catedra de electrotehnica timp de aproape patru decenii. A predat diferite discipline electrotehnice si, pentru fiecare dintre acestea, a scris cate un curs. Pe langa acestea, profesorul Andronescu a publicat numeroase lucrari de referinta in domeniile electrotehnic si matematic, continand foarte multe elemente de originalitate. Deosebit de exigent fata de colaboratori, dar inca mai pretentios fata de sine insusi, in fiecare an isi rescria cursurile, imbogatind mereu continutul si imbunatatind forma de prezentare. O preocupare constanta a avut-o pentru pregatirea profesionala a discipolilor sai; este suficient sa smintim, de exemplu, ca, la indemnul sau, viitorul academician Remus Radulet a plecat la Zurich, la aceeasi Scoala Politehnica Federala, unde intr-un interval de timp foarte scurt si-a luat in mod stralucit doctoratul, sub conducerea aceleiasi mari autoritati in teoria electromagnetismului care a fost profesorul Kuhlmann.

In paralel cuactivitate sa de la catedra, profesorul Andronescu s-a implicat in dezvoltarea tinerei industrii electrotehnice romanesti. In perioada 1925-1929 a fost directorul fabricii "Energia" din Cluj, prima fabrica de masini electrice din Romania, iar intre anii 1929-1931 a fost director general la Posta-Telegraf-Telefon. A facut parte din comisia de electificare a cailor ferate romane pentru linia Campina-Brasov, a fost presedinte de receptie de materiale si masini electrice pentru Societateade gaz si electricitate, etc. Preocuparile sale de natura tehnica si economica i-au prilejuit redactarea a numeroase lucrari de nivel teoretic inalt, cu aplicatii directe, lucrari ce se adauga celor care cuprindeau gandirea teoretica profunda a maestrului de la catedra.

In timpul razboiului, intre anii 1941-1944, Plautius Andronescu a fost rector al Scolii politehnice timisorene; aceasta calitate, coroborata cu faptul ca a fost si presedinte al Asociatiei locale de prietenie romano-germana, precum si cu invinuirea (absolut gratuita) de a fi fost "comandant" legionar, i-au atras internarea de catre regimul comunist in lagarul de la Caracal. Internarea s-a facut dupa doua detentii prealabile si abuzive la Chestura politiei din Timisoara, fata de care corpul profesoral al Politehnicii a luat spre cinstea sa o pozitie ferma, informand chestura asupra activitatii remarcabile a omului de stiinta si dascalului Plautius Andronescu.

In lagar, tinuta morala a profesorului a fost la fel de demna ca si intrega sa viata, refuzand orice inlesnire sau compromis ocazional. Alaturi de alti intelectuali internati, a sustinut (asa cum procedase si la Chestura din Timisoara) prelegeri peteme stiintifice sau umaniste, manifestandu-si si in acest mod libertatea si verticalitatea spirituala.

Personalitatea puternica si prestigiul profesorului Plautius Andronescu nu au putut fi, totusi, facute uitate pentru multa vreme. In toamna aceluiasi an, Plautius Andronescu este eliberat gara a fi judecat si revine la catedra. Dar anateme este pusa asupra sa si, in toti anii care au urmat, a fost marginalizat, fara a i se acorda intrega consideratie cuvenita. Slaba consolare pentru magistrul si pentru colaboratorii sai faptul ca, spre sfarsitul vietii, a fost declarat "profesor emerit", iar, dupa moarte, unul dintre amfiteatrele Facultatii de electrotehnica din Timisoara poarta numele lui!

Profesorul Plautius Andronescu s-a stins din viata in anul 1975. In ultimii sai ani, tintuit la pat, bolnav la trup dar cu mintea mereu treaza, a continuat sa fie indrumatorul spiritual al vietii stiintifice din Catedra de electrotehnica din Timisoara. Plautius Andronescu nu a trait in zadar: intrega sa existenta a fost inchinata promovarii stiintei si tehnicii romanesti. In urma sa a lasat o scoala de electrotehnica teoretica si aplicata, care continua sa se dezvolte pe calea initiata de el, prin discipolii sai si prin realizarile remarcabile ale acestora.

Prof.dr.ing. Ovidiu Centea