Majoritatea oamenilor se multumesc sa utilizeze rezultatele muncii cercetatorilor, fara a se intreba cum si de ce functioneaza un aparat oarecare. Singura pretentie pe care o au este ca functionarea aparatului sa fie stabila in timp. Cu alte cuvinte, procesul fizic implicat este de dorit sa fie reproductibil in proportie cat mai mare. Va dati seama ce utilitate ar mai avea sistemul de iluminare din apartamente, daca la o apasare pe comutatorul din sufragerie ar incepe sa curga apa la baie, unde ajunsi repede sa vedem ce se intampla si vrand sa aprindem lumina pornim de fapt cuptorul cu microunde din bucatarie. 
Si daca aceasta interconectare ar fi cumva stabila in timp, treptat ne-am construi o abaca, un fel de tabel de corespondente si ne-am descurca. Macar am sti cum sa pornim apa la baie. Dar daca cineva ar schimba legaturile?! 

Sint convins ca cei ce fac cercetare aplicativa ar abandona cautarea imediat caci, fara reproductibilitate, nu exista utilitate practica si nici tratare stiintifica.

 Raman in cursa doar cei ce simt ca trebuie sa existe in general o legatura intre cauze si efecte, macar una probabilista, sau una care azi nici nu are inca nume. Mai raman sa caute si cei ce considera ca nu orice proces din natura este supus legii cauzalitatii. Acestia cauta fara a se speria de inutilitatea aparenta a muncii lor. Sunt maniaci sau genii, iar aceasta eticheta o pune doar timpul.

 Raporul reproductibil - nereproductibil delimiteaza intre util si inutil doua mari clase de fenomene, aparate si actiuni. Din pacate, piramida face parte astazi din categoria "aparatelor" cu functionare nereproductibila si deci greu acceptate de cercetarea stiintifica de azi, orientata aproape exclusiv pe eficienta si utilitate imediata si mai putin pe cunoastere fundamentala. Si nu se poate spune ca nu s-au efectuat cercetari stiintifice, si nici nu se poate accepta ideea ca rezultatele ar fi pozitive, dar tinute in secret din cine stie ce motive, desi aceasta ultima afirmatie este o parere personala si ar putea fi contestata. Consider ca, in momentul in care misterul efectului de piramida va fi cu adevarat descifrat, el se va rasfrange implicit asupra omenirii in asa masura, incat nu va putea fi principial tinut in secret.

 Dar sa enumeram cate ceva despre gradul de nereproductibilitate a fenomenului pe care-l discutam. 

Incitati de prezenta unui brevet privind ascutirea lamelor de ras, brevet ce implica seriozitatea informatiilor continute, o echipa de cercetatori ai unui institut de fizica din Toronto au inceput studii complexe, utilizind microscopia electronica pentru a verifica efectul piramidei asupra gradului de ascutire a taisului lamei. Cu tot efortul si tehnologia de cercetare utilizata nu au putut trage nici o concluzie stiintifica, asa ca au abandonat cercetarea lasand-o in seama "entuziastilor care cred ca asa ceva este posibil". In schimb cercetatorii din Germania, utilizand aceeasi tehnica de cercetare, au evidentiat net fenomene de fluaj la nivelul structurii cristaline, pe directiile de deformare plastica mare, implicit pe tais.

 Si o observatie personala. Am verificat practic efectul piramidei asupra lamelor de ras si am ajuns la concluzia ca durabilitatea acestora creste semnificativ, caci in loc sa reziste ca de obicei la 10-15 operatii de ras, m-am plictisit eu sa o pun de fiecare data sub mica piramida, si asta dupa aproximativ 200 de utilizari. Povestind colegilor "aventura experimentala" am reusit sa gasesc printre ei inca un "cobai" care sa repete incercarea, dar, spre dezamagirea mea si a lui, nu a obtinut nici un rezultat. Au urmat alte cateva saptamini de discutii si dupa ce i-am pus la dispozitie o copie a brevetului scos de Drbal (Nr.91304). Am fost surprins sa-l aud povestind despre numeroase experiente reusite, inclusiv cea legata de lama de ras. 

Este oare efectul corelat cu starea psihica a experimentatorului? Cu dorinta si credinta lui? 

Poate piramida materializa starea de spirit a cercetatorului determinind pentru aceleasi conditii initiale un rezultat pozitiv, atunci cand experimenteaza un entuziast si negativ, cand experimenteaza un sceptic? 

Institutul Standfort din California este un etalon in competenta si calitatea cercetarilor efectuate. Aici, Dr. Tiller cercetand efectul de piramida constata faptul ca intensitatea efectului scade treptat in timp ca si cand noutatea este cea ce declanseaza ceva care, intrand treptat in "normal", in cotidian, stinge si intensitatea efectului. El conchide in cadrul unei conferinte la universitatea din Drew ca "indiferent care ar fi natura energiilor si fortelor implicate in acest efect se pare ca suntem extrem de interactivi cu acestea".

 Din aceste cateva exemple se poate trage o concluzie ce ar servi la emiterea unei ipoteze:
Studiul efectului de piramida nu poate fi disociat de studiul capacitatilor paranormale ale psihicului uman. Admisa aceasta ipoteza, apare mai pregnanta importanta dar si dificultatea de studiu a influentei formei in general si a piramidei in special asupra viului si neviului. Caci, intr-un domeniu in care viul superior organizat pare sa coordoneze implicit sau explicit realitatea, a cerceta in sens clasic pare sa fie o fuga fara sfarsit dupa ceva ce fuge, fugarit de insusi urmaritorul. E ca si cand, sub presiunea mentala a cercetarii obiectul se schimba necontenit! Si atunci cum am putea gasi ceva stabil, sau un proces reproductibil, atat de cerut de stiinta clasica? Aceste cateva observatii genereaza o alta ipoteza enuntata in aceasta forma de V.A. Firsoff la un congres international cu tema Psihologia cuantica: "Natura, originea si organizarea vietii necesita interventia unor forte mentale".

Mintea nu trebuie conceputa numai ca o minte constienta, ci si ca o forta.

Usor de emis ipoteze! mai greu de sustinut sau demonstrat experimental. Daca se considera ca exista un camp mental, capabil sa actioneze atat in interiorul corpului pe care-l structureaza, cat si in exteriorul acestuia cand interactioneaza la distanta in procese de telepatie, de telekinezie etc. atunci, pentru a putea explica interactiunea dintre minte si materie, este necesar sa acordam materiei atribute pe care le poseda mentalul. Si in acest moment studiul devine speculativ, caci nu avem inca un experiment crucial care sa ateste sau sa infirme ipoteza de mai sus. Putem spune ca am ajuns la granita cunoasterii stiintifice, in sensul in care astazi gandim Stiinta. Pentru a depasi aceasta granita este necesar sa reconsideram o parte din intelepciunea acumulata de-a lungul vremurilor, sa ne focalizam atentia spre fizica cuantica si biologie si sa dorim cu adevarat sa mergem mai departe!

 Nu vom gasi strinse laolalta informatiile, ca intr-o carte de scoala. Ele trebuie culese de acolo de unde s-au oprit. Pentru a le simti valoarea si a le extrage, trebuie cunostinte din multe domenii. Viitorul se construieste din dorinte si pe baza cunoasterii Trecutului. Este ca un joc de puzzle in care trebuie intai sa identifici piesele ce alcatuiesc tabloul si apoi sa-l si construiesti, fara insa sa stii de la inceput cum arata acesta! 

Citesti mult si dintr-un articol intreg, de cele mai multe ori intr-o limba straina, ramai doar cu o fraza. E bine sa o extragi din acel text, impreuna cu titlul si pagina lucrarii pentru ca mai apoi, cand totul se aduna si prinde contur sa poti sa te intorci si sa recitesti cu alti ochi articolul. E o tehnica obisnuita. Cere munca si migala si speranta ca pana la sfarsit va rezulta ceva. Este munca obisnuita a unui cercetator adevarat. Iata cateva fraze acumulate din studiile biblografice efectuate si care fara o legatura logica directa, vizeaza subiectul discutat. Treptat, pe masura ce cercetarea experimentala evolueaza, o parte din aceste fraze isi vor gasi locul.

 Sistemul nervos central, desi este sediul unor curenti electrici de mica intensitate, pare sa nu fie perturbat esential de prezenta unor cimpuri electromengnetice puternice (din apropierea unor emitatoare, unor motoare electrice etc). Acesta ar sugera faptul ca operatiile de baza desfasurate in sistemul nervos nu sunt de natura electromagmetica.

 Interactiunile PSI par a se desfasura astfel incat sa afecteze sistemul vizat, in vederea obtinerii efectului Dorit, in modul cel mai economic. Deci se poate suspecta ca interactiunea nu are loc asupra elementului vizat in experienta, ci asupra celui mai "slab" element din lantul de masura.

 Considerind o interactiune la nivel cuantic intre minte si materie, se poate admite ca observatorul unor fenomene atat de delicate poate deveni martorul propriului proces de observare - in sensul interactiunilor cuantice legate de principiul de incertitudine. Astfel, din punct de vedere al unui observator, producerea unor fenomene PSI poate fi datorata chiar procesului de observare (efect de observare), un fel de interferenta intre Observator si Obiectul observat, regasita in anumite conditii la scara macroscopica. In acest caz fenomenul este in principiu subiectiv (dependent strict de un anume subiect) si trebuie tratat ca atare