|
PIRAMIDA - text redactat in 1997- Gradul redus de reproductibilitate a unor experimentari efectuate in interiorul unor modele ce
reproduc la scara piramida lui Keops, dublat de diversitatea deosebita a influentelor acestei forme asupra evolutiei unor sisteme vii sau nevii, a polarizat atentia oamenilor de stiinta in jurul intrebarii: exista sau nu efectul
de piramida ? Cu toata aparatura ultramoderna de care dispunem azi si
cu toata experienta acumulata in ultimele decenii privind cercetarea
experimentala, comunitatea stiintifica nu a dat inca un raspuns ferm la
aceasta intrebare. Rezultatele obtinute de diferiti experimentatori ramin de
multe ori evenimente singulare, neputand fi reproduse in alte laboratoare sau
nici chiar de cei ce le-au obtinut pentru prima data. Si cu toate acestea,
rezultatele experimentale inregistrate sunt o marturie a prezentei unui
fenomen fizic, palpabil, care iese din limitele unor simple abateri,
fluctuatii sau erori experimentale si care este declansat de conditii inca
putin intelese. Acest pasaj sugereaza ca rezolvarea enigmei legate de
Piramida este conditionata de rezolvarea in prealabil a altor
"sarade" si mistere ale Universului. In acest sens, piramida ar
putea fi considerata pentru moment un fel de "obiect didactic"
prin al carui studiu cercetatorul ar putea sa filtreze, dupa criterii de
maxima universalitate, o parte din informatiile pe care le detine.
O prima privire asupra modului de dispunere a piramidelor ce formeaza complexul de la Gizeh, asupra proportiilor si dimensiunilor megalitice utilizate (dimensiuni ce impun respect si azi cu toate
progresele tehnologice remarcabile facute intre timp si
cu care ne tot laudam) sugereaza existenta unor legi de constructie riguroase, nespecifice unui complex arhitectural obisnuit, si cu atat mai
mult al unuia cu caracter funerar. Si pentru a putea intelege cate ceva din semnificatiile
acestor constructii ar trebui sa putem patrunde starea de spirit a acelei
vremi, sa intelegem modul in care gandeau si ce cautau a implini in viata cei
de acum citeva mii de ani. Si poate cel mai usor pentru noi ar fi sa
reconsideram gandirea pitagoreica, caci este aproape de sufletul nostru romanesc
prin insasi legatura subtila dintre Pitagora si Zamolxe. Esenta - poate fi considerat primul cuvant
hotarator si caracteristic al filozofiei grecesti. El semnifica sursa si
principiul fenomenelor si fiintelor. Conform definitiei date de Aristotel,
esenta este principiul absolut din care "deriva toate, el ramanand
intact". Atribuirea rolului de esenta diferitelor fenomene sau fiinte a
generat concepte filozofice diferite. Specific scolii pitagoreene este
atribuirea rolului de esenta nu materiei, ci Numarului, care nu are continut,
nu este materie ci doar ordine, este principiu sintetic fara a fi legat de
simturi, este FORMA. Numarul este un fel
special prin care se exprima forma. In lucrarea
sa "Filosofia sociala a vechilor greci", Constantin Tsatsos arata
ca, in sensul filosofiei grecesti, forma este ceea ce "alcatuieste,
ordoneaza, armonizeaza, leaga, defineste, este lege. Iar legea nu este
altceva decit ordine logica, necesara si universala, este Logos. Daca forma este principiul fiintelor, atunci legea,
logosul constituie acest principiu. Poate ca numarul nu este decat o prima
conceptie timida si oarecum limitata a logosului". In "Theologumena Arithmeticae", Nicomach
expliciteaza aceasta conceptie: "Haosul primitiv, lipsit de ordine si
de forma si de tot ceea ce se diferentiaza dupa categoriile de calitate,
cantitate etc.,a fost organizat si oranduit dupa Numar". Deci
principii matematice clare, rapoarte si proportii guverneaza atat lumea
anorganicului, cat si a organicului si chiar a socialului sau a creatiei
umane. "Acest templu este ca si cerul in toate aranjamentele
lui" spune o inscriptie de pe un fragment al templului lui Ramses
II, aflat astazi in muzeul din Cairo, explicitand practic ideea de mai
sus.
Poate ca in acest spirit ar trebui abordata analiza
complexului de la Gizeh, si cautate legaturile profunde cu Stonehenge si
Sarmisegetusa. Structura geometrica riguros orientata a acestor constructii
poate fi considerata rezultatul imprimat vietii sociale de catre tendinta
spre o ordine geometrica, universala, astronomica, specifica influentelor
culturii grecesti si egiptene, ordine dominata de Numarul de Aur. Din cele de mai sus poate sa transpara ideea ca
inaintasii nostri ar fi putut ajunge la constientizarea unor legi profunde
ale universului doar prin contemplarea naturii. Au dezvoltat
"ascultarea" naturii si nu "interogarea" cu aparate
auxiliare specifice tehnicii de azi. Ar aparea astfel o alta idee extrem de
interesanta si importanta: obiectul de studiu are o mare influenta asupra
celui ce il analizeaza sau il concepe si, din acest motiv, o reintegrare
a omului modern in Natura ar putea fi conditionata de intelegerea si
utilizarea notiunii de Forma. Dar, sa revenim la Piramida. Am putea emite o
ipoteza: Piramida este o forma geometrica speciala, un obiect artificial
care, prin utilizarea anumitor proportii speciale, a unor materiale si
tehnici de constructie adecvate si printr-o amplasare bine aleasa, capata
proprietati deosebite, un fel de "rezonanta" subtila cu Universul. In
acest sens poate fi privita ca fiind un prototip al ortotehnologiei ( in sensul definit in Ortofizica de Mihai
Draganescu). Aceasta este doar o ipoteza. Nu avem voie sa trecem mai departe construind un
"munte de teorii" pana cand aceasta ipoteza nu se probeaza a fi
adevarata. Oricum inainte de a sugera o serie de experiente interesante si
utile sa mai recapitulam cate ceva din ceea ce se cunoaste sub numele de efect
de piramida. Maretia si in acelasi timp simplitatea
complexului de la Gizeh au atras atentia si nedumerirea specialistilor din
toate generatiile. Sute de expeditii s-au perindat prin fata Sfinxului
incercand sa inteleaga scopul acestei risipe aparente de energie. Mii de
pagini au fost umplute de parerile celor ce au meditat la poalele imensului
edificiu de 144 m inaltime al piramidei lui Keops. Dar nici una din aceste
pareri nu a fost atat de socanta prin implicatii ca cea facuta de francezul
Antoine Bovis, care, prin 1950, afirma ca in interiorul piramidei are loc un
proces de mumificare naturala. Afirmatia se baza pe o observatie facuta la
fata locului referitoare la mumificarea micilor vietuitoare care-si gasisera
moartea in interiorul piramidei. Deci in loc de schelete, asa cum ar fi fost
normal, cercetatorul a colectat vietuitoare bine conservate prin
deshidratare. Revenit in Franta, Bovis are nastrusnica idee sa-si
construiasca o piramida din carton, care respecta proportia celei egiptene ,
sa o orienteze pe directia NS si, in pozitia echivalenta camerei regelui,
aproximativ la 1/3 din inaltime, sa plaseze cadavrul unei pisici. Spre
mirarea lui, cadavrul s-a deshidratat, mumificandu-se. Asa a inceput studiul
inedit, si azi controversat, al Efectului de piramida. Rand pe rand,
cercetatori din numeroase tari au prezentat rezultate ale unor experiente in
care piramida, sau mai general forma geometrica a unui spatiu, poate
influenta desfasurarea unor fenomene fizice. Drbal si Pavlita din
Cehoslavacia, Eric McLuhan din Canada, Ottmar Stehle din Germania, George L.
Brandes din USA, la noi in tara Dr. Marioara Godeanu si un colectiv
interdisciplinar, sunt doar cateva nume ale celor ce si-au dedicat o mare
parte din activitatea de cercetare acestui domeniu de studiu. Primul brevet de inventie, deci prima aplicatie
"legiferata" a efectului de piramida, ii apartine incepand cu 1959
lui Karel Drbal. Brevetul prezinta un "dispozitiv" de ascutit
lamele de ras, respectiv o piramida in interiorul careia, pe un suport
adecvat se asaza lama de ras. Cercetarile experimentale efectuate inainte de
acordarea brevetului de inventie au aratat ca lama isi mareste de cateva ori
durata de utilizare, daca in loc sa fie tinuta in aparatul de ras sau in
ambalajul original este pastrata intr-un volum delimitat de o piramida
orientata. In unele cazuri s-a constatat, prin masuratori pe microscop, o
"refacere" a taisului unor lame uzate, un fel de ascutire a lamei prin
reasezarea structurii cristaline. Din acel moment (1959) si pana azi, in
punctul considerat activ din interiorul unei piramide orientate s-au plasat
cele mai neasteptate obiecte, in speranta ca evolutia acestora ar putea
deconspira ceva din mecanismul implicat. Singurul lucru cert obtinut este ca
evolutia in timp a majoritatii reactiilor chimice testate, a proceselor de
cristalizare sau polimerizare, de imbatranire sau precipitare, este afectata
de forma spatiului in care se desfasoara reactia. Totul se petrece ca si cand Forma, si in
special piramida, ar juca, in anumite conditii rolul unui catalizator sau al
unui inhibitor. Calitatea reactiei sau a procesului nu se modifica: o reactie
de polimerizare ramane o reactie de polimerizare! In schimb viteza de
desfasurare a procesului poate suferi variatii suficient de mari pentru a
exclude erorile experimentale. Deci ceva se intampla cu "Timpul" in acel
Spatiu, vrand parca sa confirme o butada de acum 1000 de ani care spune ca: Totul se teme de Timp, doar Timpul se teme de Piramida! |
Bibliografie
[1] G. Chitulescu - Sapte monumente celebre ale
Antichitatii, Ed. Tehnica, 1969;
[2] H. Hermann - Sinergetics, An introduction, Nonequilibrium phase transitions and self- organizations in
physics, chemistry and biology;
[3] B. Mandelbrot- The fractal geometry of nature, Freeman, San Francisco,
1983;
[4] T. Rene - Structural Stability and Morphogenesis, An outline of a
general theory of models, London, 1972;
[5] P.W. Anderson- Is complexity physics? is it
Science? What is it? , Physics today, july 1991;
[6] Ioan Rodean - Enigmele pietrelor de la Sarmisegetusa, Ed. Albatros, 1984;
[7] Ioan Glodariu- Cetati si asezari dacice in muntii Orastiei, Ed. Sport
Turism, 1988;
[8] A. Petringenaru Imagine si simbol la Brancusi, Ed. Meridiane, 1983;
[9] Matila Ghyka- Estetica si teoria artei, Ed. Stiintifica si
Enciclopedica, 1984;
[10] G. Chitulescu- Sapte monumente celebre ale arhitecturii antice, 1965
[11] H.R. Radian - Cartea proportiilor, Ed. Meridiane, 1981;
[12] C. Tsatsos - Filosofia sociala a vechilor greci, Ed. Univers, 1979;
[13] C. Tsatsos - Aforisme si cugetari, Ed. Univers,1977;
[14] Cinq entretiens avec Krishnamurti,Krishnamurti Foundation, Londres,
1969;
[15] M.C. Escher - 29 master prints, New York;
[16] M.S. Belenki - Despre mitologia si filozofia Bibliei, Ed. Politica,
1977;
[17] --- Metamorfoze actuale in filozofia stiintei, Ed. Politica, 1988
[18] A. Rahman - Anatomia stiintei, Ed. politica, 1987;
[19] V. Ceausu - Informatie si actiune, Ed Militara, 1989;
[20] E. Schrodinger- Ce este viata? si Spirit si Materie, Ed. Politica,
1980;
[21] P. Suppes - Metafizica probabilista, Humanitas, 1990;
[22] V. Sahleanu - Eseu de biologie informationala, Ed. Stiintifica, 1973;
[23] S. Marcus - Inventie si Descoperire, Ed. Cartea Romaneasca, 1989
[24[ B.R. Fuller, Synergetics;
explorations in the geometry of thinking. New York, 1979;
[25] F. Munteanu,C. Ioana,M. Rusu, Structuri omotetice cu proprietati de
autosimilaritate; Comunicare Stiintifica la Conferinta de Sisteme dinamice
Odorhei, 1989;
[26] F. Munteanu, C. Ioana, Structuri geometrice cu proprietati de
autosimilaritate bazate pe numere de aur- Studii si cercetari de biotehnologie
Academia Romana-1989;
[25] Sheila Ostrnder , Handbook of PSI discoveries, Berkley publishing
corporation, 1974;
[26] Simetrie si asimetrie in univers, Ed. Academiei, 1991, (colectie de lucrari).
© 1997 by Florin Munteanu