Nu eu scriu poezia. Ma scrie ea pe mine.
Ii sunt supus, ca zgarda, pe gatul unui caine.
Tot ce am sa las in urma - se stie, nu se stie -
E dara mea de sange, pe coala de hartie.
Pe drumul meu, in urma, cine o fi sa treaca?
Nu am nici apa vie, nici apa moarta,
Nici buzdugan, nici pipa de pace sa fumez
...La marginea campiei statornic eu veghez...
...Si-n linistea din mine, presimt, cum, ma tot scrie,
Rastalmacindu-mi gandul, o alta poezie. |
