A fi sau a nu fi in  mileniul III 
 
Nr. 1 / Exercutii de gandire cotidianul CURENTUL    24/25-01-98
 
 Ne apropiem cu pasi repezi de un mare moment pentru intreaga omenire: intrarea in mileniul III. Cu cata sfiala sau speranta, frica sau neincredere se uitau oamenii la aceasta piatra de hotar, anul 2000! Cate scrieri referitoare la sfarsitul omenirii! Cate cosmaruri au fost induse mintii omenesti de simpla prezenta a unui prag menit sa separe ceva cunoscut (greu, limitat la suprafata planetei si in timpul unei vieti prea scurte pentru o implinire adevarata) de ceva ce nu poate fi nici banuit (ce poate fi mai bun, dar daca... mai drept, dar daca... mai luminos ...?)! Indoieli, sperante, certitudini, cate un pic din toate si in fiecare in alte proportii. 
  

     Mai sunt xxx zile pana in anul 2000. Este un an ca oricare altul si totusi de exceptie. Este un an rotund pe care pana si calculatoarele il resimt.  Este sarbatoarea celor care, in fata unui pahar cu sampanie, in momentele ultimelor secunde ce vor bate la cumpana dintre milenii, vor inchide pentru o clipa ochii si vor deschide "fereastra" pentru a admira frumusetea Universului, simtindu-se parte componenta din efortului unei umanitati  ajunse la pragul intelegerii Naturii. Nu se vor mai speria de imensitatea spatiului in care sunt aruncate miliarde de metagalaxii si nici nu vor mai fi surprinsi de diversitatea vietuitoarelor ce populeaza subtirea coaja a planetei albastre, nici macar de eventuala aparitie a "semenilor intru ratiune" veniti din alte spatii pentru a sarbatori Trezirea Spirituala a Omului. 

 Sigur vor fi si altii ce vor vedea doar o planeta epuizata, plina de indivizi care alearga dupa mai mult, mai repede repede si fara efort. Cauza: acea inventie menita sa usureze schimbul de marfuri si servicii si sa permita diversificarea, banul, a degenerat pana intr-acolo incat poate fi considerat drept o masura a dominarii omului de catre om, victorie a materiei asupra spiritului. Contravaloarea domina valoarea. Simpla "frecare" a banilor naste bani. Speculatia devine comanda sociala. 
 
Doua imagini atat de diferite, ce coexista azi in societate.  Unii actioneaza pentru a intelege, construiesc, in timp ce altii actioneaza pentru a utiliza, pe seama energiei altora-  consuma.  Suntem tentati sa exprimam totul in termenii unei impartiri nete in Bine si Rau. Dorim Binele, dorim ca macar Mileniul III sa fie mai bun. 
        Asteptam (cat timp mai putem oare astepta?) ca sa apara o schimbare in bine ( pentru cine? pentru cat timp? pentru cat de multi? cine sa o infaptuiasca?). Dar schimbarea, ca orice schimbare,  aduce ceva nou si nu obligatoriu ceva mai bun. Intrebari ce framanta pe fiecare locuitor al acestei planete, aflata acum la sfarsit de mileniu, in plin "extemporal" de maturitate! Poate niciodata nu a fost mai acuta dilema: A fi sau a nu mai fi in mileniul III. 
 

   Alegerile din 1996 au demostrat faptul ca, dupa framantari si nehotarari, s-a instaurat la nivelul intregii natiuni o stare de spirit favorabila schimbarilor de fond. A aparut clar  ca tanjim cu totii dupa  altceva, mai proaspat, mai comfortabil, mai adecvat intrarii in mileniul III. Cum  arata insa  acel "altceva" si cum se atinge, aceasta este o alta problema. Altfel spus, in 1996 a aparut clar si explicit, la nivelul mediei si nu a varfurilor, doar necesitatea  schimbarii  nu si solutia catre implinirea schimbarii! 

   Din pacate, principalii factori politici cauta rezolvarea acestei stari etichetata ca fiind "de tranzitie" prin  modificari ale unor platforme politice traditionale, fie autohtone fie de  imprumut, fara a intelege ca schimbarea ceruta azi este legata de o modificare profunda de paradigma. In acest caz, solutiile nu se  "adapteaza" prin valorificarea trecutului, nu se inventeaza, se descopera in insasi dinamica prezentului. Se confrunta azi doua mari puncte de vedere: "Sa  iesim din tiparele ce ne-au tinut atata timp pe loc si  sa  preluam solutii sigure, verificate si care au dat rezultate si acolo.. si acolo..."  si  "Orice solutie din afara  este periculoasa, mai bine sa ne valorificam traditia (trecutul), chiar daca  pare mai rigida si dogmatica;  este a  noastra si o cunoastem" 

   O analiza  mai atenta  a  gruparilor  politice aflate azi la guvernare, analiza efectuata prin prisma componentei profesiilor,  arata ca omul de stiinta (fizicianul, matematicianul, cercetatorul stiintific in general) este mai putin reprezentat decat alte categori, desi ar fi de dorit sa-si aduca contributia la iesirea din criza. Preocupat permanent sa mai descopere ceva in hatisurile Universului, omul de stiinta s-a izolat in turnul sau de fildes, de unde traieste bucuria revelatiei formarii unei noi paradigme, bazate pe tranzitia gandirii de la o baza liniara la una neliniara. El descopera frumusetea manifesta  a fractalilor si utilitatea lor in descrierea sistemelor naturale complexe, pornind de la sisteme ecologice, pana la cele sociale.  Descopera neregularitatea variatiilor in timp a unor fenomene ce au capatat denumirea de haos determinist si genereaza zeci de aplicatii potentiale, dedicate dinamicii bursiere,  estimarii stabilitatii unui sistem bancar sau intelegerii  dinamicii epidemiilor. Omul de stiinta este martorul constient al fuziunii dintre minte si materie, dintre demersul stiintific si cel filozofic, intr-o unitate conceptuala bazata pe intelegerea profunda a Naturii, ce impune o schimbare dramatica a raporturilor dintre Om si Natura,  a relatiilor inter-umane ce alcatuiesc prin dinamica lor insasi viata sociala. 

   Omul de stiinta a descoperit azi o poarta spre schimbare, dar nu stie cum sa o comunice sau inca nu este suficient de constient de valoarea acestei porti ce poate oferi baza teoretica a schimbarii. 

 Articolele din saptamanile ce vor urma pot fi considerate ca o prima incercare de a  impartasi bucuria traita in etape asidue de studiu si experimentare dedicate  intelegerii complexitatii ca germene al unor schimbari socio-economice majore de catre un mic grup de cercetatori ce alcatuiesc azi o asociatie neguvernamentala si nonprofit numita: Centrul pentru Studii Complexe. Impreuna cu dumneavoastra, cititori ai unui cotidian de importanta nationala, poate vom reusi sa gasim o solutie adevarata dilemei din imaginea alaturata: Continuam sa construim universul nostru artificial satisfacandu-ne orgoliul sau vom intelege complexitatea naturii in care ne vom  integra treptat?